CERT, -Ă, cerţi, -te, adj. De care nu te poţi îndoi; sigur, neîndoios. – Din lat. certus.

Cert ≠ incert, îndoielnic, nesigur

CERT adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adj. v. categoric. 3. adj. v. sigur. 4. adj. sigur, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. ferm, fixat, hotărât. (Dată ~.) 6. adj. v. inevitabil. 7. adv. v. desigur. 8. adv. v. adevărat.

cert adj. m., pl. cerţi; f. sg. cértă, pl. cérte

CER//T ~tă (~ţi, ~te) Care este lipsit de îndoială; fără îndoială; neîndoielnic; sigur. Succes ~. /<lat. certus

CERT- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „sigur“, „neîndoielnic“. [< lat. certus].

CERT, -Ă adj. Sigur, neîndoielnic, neîndoios. [< lat. certus, cf. it. certo].

cert (-tă), adj. – Sigur, neîndoios. Lat. certus (sec. XIX). – Der. (din fr.) certifica, vb.; certificat, s.n.; certificator, adj.; certitudine, s.f.; incertitudine, s.f.