CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiţii sau alternative; precis, hotărât; necondiţionat. ♦ Clar, limpede. ♢ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relaţie sigură, necondiţionată, între un obiect şi o însuşire a sa. – Din fr. catégorique, lat. categoricus.

Categoric ≠ necategoric

CATEGÓRIC adj., adv. 1. adj. decis, expres, ferm, formal, hotărât, neezitant, neoscilant, net, tranşant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 2. adv. decis, ferm, hotărât, net, tranşant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) 3. adj. v. răspicat. 4. adj. v. indiscutabil. 5. adj. v. evident. 6. adj. cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (Boxerul a manifestat o superioritate ~.) 7. adj. v. sigur.

categóric adj. m., pl. categórici; f. sg. categórică, pl. categórice

CATEGÓRIC² adv. În mod hotărât; fără şovăieli. L-a refuzat ~. /<fr. catégorique, lat. categoricus

CATEGÓRI//C¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de categorie; propriu categoriei. 2) Care nu admite nici un fel de condiţii. Un refuz ~. /<fr. catégorique, lat. categoricus

CATEGÓRIC, -Ă adj. (şi adv.) precis, hotărât; necondiţionat. ♢ (log.; despre judecăţi) în care legătura dintre subiect şi predicat este necondiţionată şi sigură. (<fr. catégorique)

CATEGÓRIC, -Ă adj. (adesea adv.) Precis, hotărât; necondiţionat. ♦ (Log.; despre judecăţi) În care legătura dintre subiect şi predicat este necondiţionată şi sigură. [Cf. fr. catégorique, lat. categoricus].