CHÍŞIŢĂ, chişiţe, s.f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; moţul de păr de deasupra copitei. – Din bg. kitčice, scr. kičica.

CHÍŞIŢĂ s. v. colivie.

CHÍŞIŢĂ s. (ANAT.) (reg.) ie. (~ la picioarele animalelor copitate.)

chíşiţă s. f., g.-d. art. chíşiţei; pl. chíşiţe

CHÍŞIŢ//Ă² ~e f. înv. Pensulă pentru vopsit, confecţionată dintr-un smoc de păr. /<bulg. kitica

CHÍŞIŢ//Ă¹ ~e f. 1) (la animale copitate) Parte a piciorului situată între gleznă şi coroană. 2) Moţul de păr situat deasupra copitei. /<bulg. kitţica, sb. kiţica

chişíţă, chişíţe, s.f. (reg.) 1. colivie (pentru păsări). 2. moţul de păr de la încheietura dindărăt deasupra copitei calului sau boului; scobitura de deasupra copitei; glezna calului, pintenul. 3. pensulă sau periuţă de încondeiat ouăle; bijară, condei, vizaric. 4. pămătuf, şomoiag, şterţ. 5. mănunchi, chită, ciucure de tei. 6. mănunchi, chită de flori. 7. legătură de câteva tuleie de porumb; cunună, maldăr. 8. grămadă de vase de lemn care încap unul în altul: chişiţa mare = 14 vase; chişiţa mică = 12 vase. 9. legătură de lemne despicate de scânduri, de şindrile.

chişíţă (-ţe), s.f. – 1. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la cai. – 2. Pensulă. – 3. Mătură. – 4. Mănunchi, legătură. Sb. kičica „chişiţă“, dim. de la kika „plete“ (› chică), probabil contaminat cu kitica „buchet“ (Bogrea, Dacor, IV, 680; DAR).