CHILIPÍR, chilipiruri, s.n. Afacere avantajoasă sau câştig neaşteptat. ♦ (Concr.) Lucru foarte ieftin; marfă cumpărată la un preţ foarte avantajos. – Din tc. kelepir.

CHILIPÍR s. 1. (pop. şi fam.) pleaşcă, pomană, (înv.) ghelir, locma, (fig.) sfârâială. (Cumpără-l, e un adevărat ~.) 2. v. avantaj.

chilipír s. n., pl. chilipíruri

CHILIPÍR ~uri n. 1) Profit fără prea multă osteneală. 2) Marfă luată cu preţ foarte mic. /<turc. kelepir

chilipír (-ruri), s.n. – 1. Lucru ieftin, cumpărare de marfă la un preţ mic. – 2. Pleaşcă. – Mr. chilipure, megl. chilipir. Tc. kelepir (Roesler 596; Şeineanu, II, 111; Meyer 221; Lokotsch 1156; Ronzevalle 147); cf. ngr. ϰελεπίρι, sb. ćelepir. – Der. chilipirgi, vb. (a căuta chilipiruri; a înşela); chilipirgiu, s.m. (oportunist), din tc. kelepirci.