AVANTÁJ, avantaje, s.n. 1. Folos mai mare pe care îl obţine cineva (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau ceva faţă de altcineva sau altceva) bazată pe o situaţie, pe o împrejurare favorabilă. – Din fr. avantage.

Avantaj ≠ dezavantaj

AVANTÁJ s. 1. beneficiu, câştig, folos, profit, (înv. şi reg.) seamă, (înv.) folosinţă, (înv.,în Transilv.) dobândă, (fig.) rod. (Ce ~ ai din asta?) 2. afacere, chilipir, câştig, folos, pricopseală, profit, (Transilv. şi Maram.) haznă, (fam. şi ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să ...) 3. favoare, înlesnire, privilegiu, uşurinţă, (pop. şi fam.) hatâr. (I-a făcut unele ~e.) 4. favoare, privilegiu. (Se bucură de ~ul de a-l cunoaşte.) 5. binefacere, dar, folos, privilegiu. (~ele tehnicii moderne.) 6. v. superioritate.

avantáj s. n., pl. avantáje

AVANTÁJ ~e n. 1) Venit material sau spiritual; beneficiu; folos; câştig; profit. 2) Superioritate a unei persoane faţă de alta, datorită unor împrejurări mai favorabile. 3) Drept acordat unui individ sau unei colectivităţi, pe care ceilalţi membri ai societăţii nu-l posedă; privilegiu. /<fr. avantage, it. avantaggio

AVANTÁJ s.n. 1. Folos, profit, beneficiu. ♦ Situaţie mai bună, favorabilă. 2. Superioritate (de situaţie, de poziţie etc.) ♦ (La tenis) Punct marcat de unul dintre jucători când aceştia se află fiecare la 40 de puncte. 3. Drept excepţional ; privilegiu, favoare. [Var. avantagiu s.n. / < fr. avantage, cf. it. avvantaggio].

avantáj (-je), s.n. – Folos. – Var. (înv.) avantagiu. Fr. avantage (var. it. avvantaggio). – Der. avantaja, vb.; avantajos, adj.