CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparţine chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanţe şi metode din domeniul chimiei. ♢ Curăţătorie chimică. ♢ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se şterge greu. – Din fr. chimique.

chímic adj. m., pl. chímici; f. sg. chímică, pl. chímice

CHÍMI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de chimie; propriu chimiei. Reacţie ~că. 2) Care aplică chimia şi metodele ei. Curăţătorie ~că. ♢ Creion ~ creion care, pe umed, lasă urme foarte pronunţate ce se şterg greu. /<fr. chimique

CHÍMIC, -Ă adj. Referitor la chimie. ♦ Care foloseşte substanţe din chimie. ♢ Creion chimic = creion cu mină violetă, a cărui urmă lăsată pe hârtie se şterge greu. [Cf. fr. chimique, it. chimico].