CLAVÍR, clavire, s.n. (Rar) Pian. [Pl. si: claviruri] – Din germ. Klavier.

CLAVÍR s. v. pian.

clavír s. n., pl. clavíre

CLAVÍR ~e n. rar Instrument muzical de percuţie constând dintr-o cutie mare de rezonanţă (aşezat pe trei picioare) şi dintr-un sistem de coarde metalice, dispuse orizontal, care produc sunete, când sunt lovite de nişte ciocănele, acţionate cu ajutorul clapelor; pian. [Pl. şi claviruri] /<germ. Klavier

CLAVÍR s.n. (Rar) Pian. [Var. claviriu s.n. / < germ. Klavier].

CLAVÍR s. n. pian. (<germ. Klavier)

clavír (-ruri), s.n. – Pian. Germ. Klavier (sec. XIX). – Der. (înv.) clavirist, s.m. (pianist).