CLEŞTÁR¹ s.n. (Poetic) Cristal. – Din magh. kristály.

CLEŞTÁR², cleştare, s.n. Unealtă de dogărie cu care se trag forţat cercurile la vasele de lemn făcute din doage. – Cleşte + suf. -ar.

CLEŞTÁR s. I. (TEHN.) cleşte. (Cu ~ul dogarul trage cercurile la butoaie.) II. (ZOOL.; Tyrogliphus farinae) păianjenul făinii.

CLEŞTÁR s. v. cristal.

cleştár (cristal) s. n.

cleştár (unealtă) s. n., pl. cleştáre

CLEŞTÁR³ ~e n. Unealtă de dogărie cu care se trag cercurile vaselor; cleşte. /cleşte + suf. ~ar

CLEŞTÁR² ~i m. 1) Specie de organisme mici, având aparatul bucal adaptat pentru înţepat şi supt. 2) Mic animal din clasa arahnidelor, care se hrăneşte cu făina cerealelor depozitate în magazii. /cleşte + suf. ~ar

CLEŞTÁR¹ ~e n. 1) Sticlă de calitate superioară, de fabricaţie specială, folosită în optică şi la fabricarea veselei etc.; cristal. 2) poet. Cristal natural. /<ung. kristály

cleştár (-ruri), s.n. – Cristal. Mag. kristály (Drăganu, Dacor., III, 712; DAR). Este dublet al lui cristal, s.n., din fr.