COCEÁN, coceni, s.m. 1. Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreţ. 2. Ştiulete de porumb desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil. 3. Mijlocul (tare al) unor fructe sau legume; cotor. – Din bg. kočan, scr. kočanj.

COCEÁN s. v. con.

COCEÁN s. (BOT.) 1. (reg.) v. cotor. 2. v. ştiulete. 3. cotor. (~ de măr.)

coceán s. m., pl. cocéni

COC//EÁN ~éni m. 1) Tulpină de porumb folosită ca nutreţ. 2) Ştiulete de porumb eliberat de boabe, folosit drept combustibil; ciocălău. 3) (la fructe şi legume) Mijloc tare; cotor. [Sil. co-cean] /<bulg., sb. koţan