COMPARTIMÉNT, compartimente, s.n. 1. Despărţitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare, într-un dulap, într-o cutie etc. ♦ Diviziune obţinută prin împărţirea unei suprafeţe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate) într-o întreprindere, într-o instituţie etc. – Din fr. compartiment.

COMPARTIMÉNT s. 1. căsuţă, despărţire, despărţitură, (înv.) despărţământ, (franţuzism înv.) cază. (Un ~ într-un sertar.) 2. (înv.) cupeu. (~ într-un vagon de cale ferată.) 3. v. domeniu.

compartimént s. n., pl. compartiménte

COMPARTIMÉNT ~e n. 1) Cabină într-un vagon de cale ferată având banchete pentru mai multe persoane; cupeu. 2) Diviziune dintr-o încăpere sau dintr-o mobilă. 3) Domeniu de activitate; sector. 4) Porţiune a unei lucrări scrise; parte. /<fr. compartiment

COMPARTIMÉNT s. n. 1. încăpere dintr-un spaţiu împărţit în mai multe subunităţi, separată cu pereţi despărţitori etc. ♦ diviziune obţinută prin împărţirea unei suprafeţe plane. 2. sferă, sector, domeniu (de activitate). (<fr. compartiment)

COMPARTIMÉNT s.n. 1. Parte dintr-un spaţiu împărţit în mai multe subunităţi, separată cu pereţi despărţitori etc.; despărţitură. ♦ Diviziune obţinută prin împărţirea unei suprafeţe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate). [Pl. -te. / cf. fr. compartiment, it. compartimento].