DOMÉNIU, domenii, s.n. 1. Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societăţii medievale în Europa Apuseană. 2. Sector al unei ştiinţe, al unei arte; sferă de activitate. 3. (Mat.) Mulţime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafaţă, în spaţiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulţime şi prin faptul că oricare pereche de puncte din mulţime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulţime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de măsură. – Din fr. domaine. Cf. lat. d o m i n i u m.

DOMÉNIU s. 1. v. moşie. 2. v. branşă. 3. sector, (fig.) teren. (-ul artei, al ştiinţei.) 4. arie, compartiment, sector, sferă. (~ de aplicare.) 5. cadru, cerc, câmp, sector, sferă, tărâm, zonă. (~ de preocupări.) 6. resort, sector, serviciu. (În -ul public s-au făcut mari progrese.) 7. v. mulţime.

doméniu s. n. [-niu pron. -niu], art. doméniul; pl. doménii, art. doméniile (sil. -ni-i-)

DOMÉNI//U ~i n. 1) (în evul mediu, în Europa apuseană) Proprietate funciară feudală; moşie foarte mare; latifundiu. 2) Sferă de activitate (socială, economică, ştiinţifică, culturală). ~ ştiinţific. 3) Loc de răspândire a anumitor fenomene, activităţi; arie. [Sil. -me-niu] /<fr. demaine

Domeniu al comertului, caracterizat printr-o serie de activitati intreprinse pentru a aduce un plus de valoare produselor si serviciilor vandute in scop personal sau familial.

DOMÉNIU, doménii, s.m. 3. (Mat.) ~ ♦ Domeniu integral = inel (6), în care operaţia de înmulţire este comutativă, care conţine un element neutru faţă de operaţia de înmulţire şi în care nu există nici o pereche de elemente nenule al căror produs să fie nul. ♢ Mulţimea numerelor întregi faţă de operaţiile de adunare şi înmulţire formează un domeniu integral. [MW]

DOMÉNIU s.n. 1. Bunuri imobiliare (pământ, construcţii etc.) aparţinând unui stat, unui suveran sau unui moşier. 2. Sector al unei arte, al unei ştiinţe, al unei activităţi etc. 3. (Mat.) Porţiune delimitată pe o curbă, o suprafaţă sau într-un spaţiu. [Pron. -niu. / < lat. dominium, cf. fr. domaine, it. dominio].