CONFORMÁŢIE, conformaţii, s.f. Structură fizică generală a corpului sau a părţilor lui, a unei suprafeţe de teren etc.; constituţie. – Din fr. conformation, lat. conformatio.

CONFORMÁŢIE s. 1. v. configuraţie. 2. v. relief. 3. constituţie, factură, fizic, natură, structură, (înv.) temperament. (De o ~ delicată ori robustă.)

conformáţie s. f. → formaţie

CONFORMÁŢI//E ~i f. Formă exterioară; aspect general; configuraţie; constituţie. [Art. conformaţia; G.-D. conformaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. conformation, lat. conformatio, ~onis

CONFORMÁŢIE s.f. Structură (fizică) a unui corp, a unui teren etc.; fel în care este organizat un corp; constituţie. [Var. conformaţiune s.f. / cf. fr. conformation, lat. conformatio].

CONFORMÁŢIE s. f. structură fizică a unui corp, a unui teren, a unei substanţe; constituţie (I, 2). (<fr. conformation, lat. conformatio)