CONSERVÁRE, conservări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) conserva şi rezultatul ei. ♢ Instinct de conservare = instinct de apărare pe care îl manifestă omul şi animalele în scopul menţinerii fiinţei proprii. 2. Tratament la care sunt supuse unele produse perisabile pentru a le feri de alterare (uscare, sterilizare, congelare, refrigerare etc.). V. conserva.

CONSERVÁRE s. 1. păstrare. (~ legumelor pentru iarnă.) 2. v. păstrare.

conserváre s. f., g.-d. art. conservării; pl. conservări

CONSERV//ÁRE ~ări f. v. A CONSERVA. ♢ Instinct de ~ instinct de apărare pe care îl manifestă omul şi animalele în scopul menţinerii fiinţei proprii. /v. a conserva

CONSERVÁRE s. f. 1. acţiunea de a conserva. o instinct de ~ = instinct de apărare la om şi la animale, care are ca scop menţinerea fiinţei proprii. 2. tratament la care sunt supune unele produse perisabile spre a nu se altera. (<conserva)

CONSERVÁRE s.f. Acţiunea de a conserva; conservaţiune. ♢ Instinct de conservare = instinct de apărare la om şi la animale, care are ca scop menţinerea fiinţei proprii. [< conserva].