CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menţine un aliment în stare nealterată, efectuând operaţia de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.

CONSÉRVĂ, conserve, s.f. Produs alimentar fabricat în aşa fel încât, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, îşi menţine multă vreme nealterate calităţile. – Din fr. conserve.

CONSERVÁ vb. 1. a (se) păstra. (Gogoşarii se ~ în oţet.) 2. v. păstra. 3. v. menaja.

conservá vb., ind. prez. 1 sg. consérv, 3 sg. şi pl. consérvă

consérvă s. f., g.-d. art. consérvei; pl. consérve

CONSÉRV//Ă ~e f. Produs alimentar care, în urma unui tratament termic, poate fi păstrat nealterat în borcane sau în cutii închise ermetic. ~e de peşte. [G.-D. conservei] /<fr. conserve

A SE CONSERVÁ mă consérv intranz. 1) (despre persoane) A-şi păstra sănătatea şi forţele; a avea grijă de sine; a se menaja. 2) A rămâne neschimbat (în timp); a se păstra; a se menţine. Tradiţiile s-au ~t. /<fr. conserver, lat. conservare

A CONSERVÁ consérv tranz. 1) (alimente) A prelucra în vederea păstrării îndelungate; a preface în conserve. 2) A face să se conserve. /<fr. conserver, lat. conservare

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acţiunea unor agenţi atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a păstra, a păzi. II. refl. a se menaja. (<fr. conserver, lat. conservare)

CONSÉRVĂ s. f. produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. (<fr. conserve)

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. A păstra nealterat datorită unui anumit tratament; a păstra alimente sub formă de conserve. 2. A păstra, a păzi. ♦ refl. A se menaja. [P.i. consérv. / < fr. conserver, cf. it., lat. conservare].

CONSÉRVĂ s.f. Produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. [< fr. conserve, cf. it. conserva].