CONSIDERÉNT, considerente, s.n. 1. Punct de vedere, părere. ♦ Argument logic; motiv. 2. (Jur.; la pl.) Partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicţie cuprinzând motivarea hotărârii respective. – Din fr. considérant.

CONSIDERÉNT s. 1. v. părere. 2. v. argument. 3. v. cauză.

considerént s. n., pl. considerénte

CONSIDERÉNT ~e n. 1) Argument logic. 2) Poziţie intelectuală; punct de vedere asupra unui lucru sau asupra unei persoane; părere; judecată; opinie. 3) jur. Factor care motivează o decizie a unui organ de jurisdicţie. /<fr. considérant

CONSIDERÉNT s. n. 1. punct de vedere; părere. ♢ argument (logic), motiv. 2. (jur.; pl.) partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicţie cu motivarea soluţiei date de acest organ. (<fr. considérant)

CONSIDERÉNT s.n. 1. Punct de vedere. ♦ Argument logic, motiv. 2. (Jur.; la pl.) Partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicţie, cuprinzând motivarea soluţiei date de acest organ. [Cf. fr. considérant].