MOTIVÁRE, motivări, s.f. Acţiunea de a motiva şi rezultatul ei; justificare. ♦ Spec. Bilet prin care se justifică absenţele unui elev sau ale unui student de la cursuri. – V. motiva.

Motivare ≠ nemotivare

MOTIVÁRE s. 1. v. justificare. 2. v. argument. 3. jus-tificare, logică, noimă, raţiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei decizii.) 4. explicare, explicaţie, justificare. (Există vreo ~ a gestului său?) 5. v. scuză.

motiváre s. f., g.-d. art. motivării; pl. motivări

MOTIVÁRE s.f. Acţiunea de a motiva şi rezultatul ei, motivaţie; (spec.) cerere pentru a motiva o absenţă, o acţiune etc. [< motiva].