CONSTATÁ, constát, vb. I. Tranz. A stabili situaţia sau starea unui lucru, existenţa unui fapt, a unui adevăr etc. – Din fr. constater.

CONSTATÁ vb. 1. a observa, a remarca, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. şi Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 2. a stabili. (Ce a ~ ancheta?)

constatá vb., ind. prez. 1 sg. constát, 3 sg. şi pl. constátă

A CONSTATÁ constát tranz. (adevărul, realitatea) A identifica prin experienţă directă ca fiind real sau adevărat; a stabili. /<fr. constater

CONSTATÁ vb. tr. a stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru; a remarca, a sesiza. (<fr. constater, it. constatare)

CONSTATÁ vb. I. tr. A stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru. [P.i. costát. / < fr. constater, cf. it. constatare, lat. constat – este sigur].