CONSUMÁŢIE, consumaţii, s.f. 1. Faptul de a consuma¹. ♢ Expr. A da (un produs) în consumaţie = a pune (un produs) la dispoziţia publicului. 2. Totalitatea alimentelor pe care le consumă cineva într-un local public. [Var.: (înv.) consumaţiúne s.f.] – Din fr. consommation, lat. consummatio, -onis.

CONSUMÁŢIE s. v. consumare.

consumáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. consumáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. consumáţiei; pl. consumáţii, art. consumáţiile (sil. -ţi-i-)

CONSUMÁŢI//E ~i f. 1) Proces de consumare a bunurilor naturale sau industriale. 2) Totalitate a alimentelor consumate de o persoană într-un local public. [Art. consu-maţia; G.-D. consumaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. consommation, lat. consummatio, ~onis

CONSUMÁŢIE s. f. 1. faptul de a consuma. 2. ceea ce consumă cineva într-un local public. (după fr. consommation, lat. consumatio)

CONSUMÁŢIE s.f. 1. Faptul de a consuma¹; consumare, consum. 2. Ceea ce consumă cineva într-un local public. [Gen. -iei, var. consumaţiune s.f. / cf. fr. consommation, lat. consumatio].