CONTESTÁ, contést, vb. I. Tranz. A nu recunoaşte dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existenţa sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. ♦ A face o contestaţie. – Din fr. contester, lat. contestari.

A contesta ≠ a afirma, a atesta, a recunoaşte

CONTESTÁ vb. a dezminţi, a nega, a renega, a tăgădui, (înv.) a protesta. (~ cele afirmate de ...)

contestá vb., ind. prez. 1 sg. contést, 3 sg. şi pl. contéstă

A CONTESTÁ contést tranz. (adevăruri, fenomene, fapte) A declara ca fiind neadevărat; a tăgădui; a nega. /<fr. contester, lat. contestari

CONTESTÁ vb. tr. 1. a nu recunoaşte ceva; a tăgădui, a nega. 2. (jur.) a face o contestaţie. (<fr. contester, lat. contestari)

CONTESTÁ vb. I. tr. A nu recunoaşte ceva; a tăgădui. [P.i. contést. / < fr. contester, cf. it. contestare, lat. contestari].