CONTESTATÁR, -Ă, contestatari, -e, adj. Care contestă, care face obiecţii sau protestează în faţa unei situaţii, faţă de un sistem social-politic etc. – Din fr. contestataire.

CONTESTATÁR adj., s. v. protestatar.

contestatár adj. m., pl. contestatári; f. sg. contestatáră, pl. contestatáre

CONTESTATÁR, -Ă adj. (Rar) Care exprimă o contestaţie, de contestaţie. [Cf. it. contestatario].

CONTESTATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care exprimă o contestaţie. (<fr. contestataire)