CONTÍNUU, -UĂ, continui, -ue, adj. Care are loc fără întrerupere, care se prelungeşte fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ♢ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (Lingv.; despre consoane; şi substantivat, f.) Constrictiv. [Pr.: -nu-u] – Din fr. continu, lat continuus.

Continuu ≠ discontinuu, întrerupt, necontinuu, incontinuu, intermitent

CONTÍNUU adj., adv. 1. adj. etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârşit, permanent, perpetuu, veşnic, (înv. şi reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvârşit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adj. v. susţinut. 3. adv. încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veşnic, (înv. şi reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mişcă ~.) 4. adv. v. întotdeauna. 5. adj. v. constrictiv.

contínuu adj. m. (sil. -nu-u), pl. contínui; f. sg. contínuă (sil. -nu-ă), pl. contínue (sil. -nu-e)

CONTÍNU//U ~ă (~i, ~e) 1) Care se produce fără întrerupere; neîntrerupt; neîncetat; persistent. Mişcare ~ă. Efort ~. 2) Care se prelungeşte fără întrerupere; constituit din părţi neseparate. Linie ~ă. Funcţie ~ă. /<fr. continu, lat. continuus

CONTÍNUU, -UĂ adj. 1. neîntrerupt, neîncetat. o (fig.) curent ~ = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcţie ŭă = funcţie care prezintă continuitate (2). 2. (lingv.) constrictiv. (<fr. continu, lat. continuus)

CONTÍNUU, -UĂ adj. Neîntrerupt, neîncetat. ♢ (Fiz.) Curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcţie continuă = funcţie care, la o variaţie mică a variabilelor sale, prezintă o variaţie foarte mică. ♦ (Lingv.) Constrictiv. [Pron. -nu-u, pl. -ui, -ue. / cf. fr. continu, it. continue, lat. continuus].