CONSTRICTÍV, -Ă, constrictivi, -e, adj., s.f. (Consoană) care se pronunţă prin strâmtarea canalului vocal, în aşa fel încât se produce un zgomot de fricţiune (1); (sunet) continuu, fricativ, spirant. – Din fr. constrictif, lat. constrictivus.

CONSTRICTÍV adj. (FON.) continuu, fricativ, spirant. (Consoană ~.)

constrictív adj. m., pl. constrictívi; f. sg. constrictívă, pl. constrictíve

CONSTRICTÍV ~ă (~i, ~e) (despre consoane) Care se articulează prin îngustarea canalului fonator, astfel încât se produce un zgomot de fricţiune. /<fr. constrictif, lat. con-strictivus

CONSTRICTÍV, -Ă adj. (consoană) care se pronunţă prin îngustarea canalului fonator şi prin frecarea aerului de pereţii acestuia în tot timpul emisiunii; fricativ, spirant, continuu (2). (<fr. constrictif, lat. constrictivus)

CONSTRICTÍV, -Ă adj. Consoană constrictivă (şi s.f.) = consoană care se pronunţă prin îngustarea canalului vocal, astfel încât aerul să se poată scurge în tot timpul emisiunii. [< fr. constrictif].