CONTROVERSÁ, controversez, vb. I. Tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare.

CONTROVÉRSĂ, controverse, s.f. Discuţie în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discuţie aprinsă, ceartă, neînţelegere. – Din fr. controverse.

CONTROVÉRSĂ s. 1. litigiu. (~ a fost rezolvată.) 2. discuţie, dispută, (pop.) stadă. (O ~ vie în jurul ...)

controversá vb., ind. prez. 1 sg. controverséz, 3 sg. şi pl. controverseáză

controvérsă s. f., g.-d. art. controvérsei; pl. controvérse

CONTROVÉRS//Ă ~e f. Discuţie în contradictoriu (asupra unei probleme); polemică. [G.-D. controversei] /<fr. controverse

CONTROVERSÁ vb. tr. a discuta în contradictoriu. (<fr. controverser)

CONTROVÉRSĂ s. f. discuţie în contradictoriu asupra unei chestiuni; polemică, dispută. ♢ (fam.) discuţie aprinsă. (<fr. controverse)

CONTROVERSÁ vb. I. tr. A discuta în controversă asupra unui subiect, a susţine o controversă. [< fr. controverser].

CONTROVÉRSĂ s.f. Discuţie contradictorie asupra unei chestiuni de principiu. ♦ (Fam.) Discuţie aprinsă, ceartă, sfadă, scandal; neînţelegere. [Cf. fr. controverse, lat. controversia – lovitură].