|
|
copertă. 12 rezultate gasite
COPERTÁ, copertez, vb. I. Tranz. A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega. – Din it. copertare.
COPÉRTĂ, coperte, s.f. Invelişul protector al unei cărţi, al unei publicaţii, al unui caiet etc.; scoarţă, învelitoare. [Pl. şi: coperţi] – Din it. coperta.
COPÉRTĂ s. v. plic.
COPÉRTĂ s. învelitoare, scoarţă, (înv. şi reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărţi.)
copertá vb., ind. prez. 1 sg. copertéz, 3 sg. şi pl. coperteáză
copértă s. f., g.-d. art. copértei; pl. copérte/copérţi
COPÉRT//Ă ~e f. Înveliş protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet. [G.-D. copertei; Pl. şi coperţi] /<it. coperta
A COPERT//Á ~éz tranz. (cărţi, caiete, registre etc.) A înzestra cu copertă. /<it. co-pertare
coperta;carte scrisa de mana,folosita ca abecedar.
COPERTÁ vb. tr. a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (<it. copertare)
COPERTÁ vb. I. tr. A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< it. copertare].
COPÉRTĂ s.f. Înveliş de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarţă. [Pl. -rte, -rţi. / < it. coperta].
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
