CORECTÁRE, corectări, s.f. Acţiunea de a (se) corecta şi rezultatul ei; îndreptare, corijare. – V. corecta.

CORECTÁRE s. 1. corijare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificaţie. (~ a unor erori.) 2. corijare, îmbunătăţire, îndreptare, rectificare, remediere, retuş, retuşare, (fig.) reparare. (~ dicţiunii cuiva.) 3. v. regularizare.

corectáre s. f., g.-d. art. corectării; pl. corectări

CORECTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) corecta şi rezultatul ei; îndreptare, corijare, corecţie. [< corecta].