COTÍ, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A schimba direcţia, a face un cot (I 2); (despre fiinţe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ Tranz. (Neobişnuit) A îndrepta în altă direcţie. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-şi face loc. ♦ Refl. recipr. A-şi face semn (reciproc) cu cotul. – Din cot.

COTÍ vb. 1. a cârmi, a vira, (rar) a cârmui, (pop.) a cârni, (Mold.) a cotigi, (înv.) a şovăi. (A ~ un autovehicul.) 2. a o lua, a merge. (O ~ la stânga.)

cotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cotésc, imperf. 3 sg. coteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. coteáscă

A SE COT//Í mă ~ésc intranz. rar A-şi face semn (concomitent) cu cotul. /Din cot

A COT//Í ~ésc 1. intranz. 1) (despre ape curgătoare, drumuri etc.) A face un cot; a lua altă direcţie. 2) (despre fiinţe sau vehicule) A-şi schimba direcţia iniţială, luând-o într-o parte; a face o cotitură; a întoarce; a cârni. 2. tranz. 1) A îndrepta în altă direcţie. 2) (persoane) A conduce pe un drum cu multe cotituri. 3) rar A înghionti cu cotul pentru a-şi face loc. /Din cot

cóti! (cúti!) interj. (reg.) cuvânt folosit pentru alungarea viţeilor.