CÓT, (I 1) coate şi (I 2, 3, 4) coturi, s.n., (II) coţi, s.m. I. S.n. 1. (Anat.; la om) Partea exterioară a articulaţiei dintre humerus şi cubitus, care uneşte braţul cu antebraţul. ♢ Loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ♢ Expr. A da din coate = a) a-şi face loc împingând pe alţii; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieşi dintr-o încurcătură, pentru a obţine o situaţie. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul). A-şi da coate (sau cu cotul) = a-şi face semne (cu cotul); a coti (2). A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult şi fără jenă. (Fam.) A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferenţă. Mă doare-n cot! = puţin îmi pasă! ♦ Compus: coate-goale s.m. invar. = (depr.) om sărac. ♦ Parte a mânecii care acoperă cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte ieşită în afara articulaţiei de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Loc. porţiune unde un drum, o vale etc. îşi schimbă brusc direcţia; cotitură, întorsătură. ♦ Meandră (a unei ape curgătoare). 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcţii diferite. 4. (Reg.) Colţ, unghi, ungher. II. S.m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanţa de la cot (I 1) până la încheietura palmei; p. ext. măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. ♢ Expr. A scoate (sau a-i ieşi cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsuă de mare. ♦ Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. ♦ (Reg.) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii. – Lat. cubitus.

COT s. v. colţ, colţar, cotlon, dreptar, echer, ungher, unghi.

COT s. I. 1. v. cotitură. 2. v. meandru. II. (prin Transilv.) şing. (Un ~ de pânză.)

cot (unitate de măsură) s. m., pl. coţi

cot (anat.) s. n., pl. coáte

cot (geogr., tehn.) s. n., pl. cóturi

COT³ coţi m. înv. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu aproximativ 60 cm. ♢ A scoate limba de-un ~ a) a se sufoca de oboseală; b) a depune eforturi ce depăşesc propriile puteri. /<lat. cubitus

COT² ~uri n. 1) (la drumuri, ape curgătoare etc.) Loc unde se face o schimbare de direcţie; cotitură. ~ul gârlei. ♢ A vorbi fără ~uri a spune fără ocolişuri. A şti toate ~urile a cunoaşte toate subtilităţile. 2) Partea încovoiată a unei ţevi sau a unui burlan. /<lat. cubitus

COT¹ coáte n. 1) Articulaţie dintre braţ şi antebraţ. 2) Parte exterioară a acestei articulaţii. ♢ ~ la ~ cu cineva alături de cineva; împreună. A da din coate a) a împinge pe cei din jur pentru a-şi asigura trecerea; b) a acţiona energic, dar fără scrupule, pentru a-şi atinge scopul. A-şi da coate (sau a-şi da cu ~ul) unul altuia a împinge cu cotul pentru a atrage atenţia asupra unui lucru sau a unei vorbe. 3) Partea din afară a mânecii care acoperă această articulaţie. ♢ A-şi roade coatele (pe băncile şcolii) a-şi face timp îndelungat învăţătura. /<lat. cubitus

coţ! interj. (reg.) cuvânt care imită scârţâitul cizmei.