CRĂCÁNĂ, crăcane, s.f. I. 1. Cracă ramificată în formă de V; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe braţe; fiecare ramificaţie a unui obiect bifurcat; crac². 2. Prăjină provenită dintr-o ramură de copac bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus şi aşezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcán s.n.] – Cracă + suf. -ană.

CRĂCĂNÁ, crăcănéz, vb. I. Refl. şi tranz. A(-şi) desface picioarele în lături. ♦ Refl. (Despre picioare) A se întinde în lături; a se răşchira, a se crăci. – Din crăcană.

CRĂCĂNÁ vb. v. bifurca, ramifica.

CRĂCÁNĂ s. v. capră, coarne, cobilă, prăjină.

CRĂCĂNÁ vb. (pop. şi fam.) a se crăci, a se răscrăcăna, (reg.) a se târşi. (Ce te-ai ~ aşa?)

CRĂCÁNĂ s. v. pirostrie.

crăcánă s. f., g.-d. art. crăcánei; pl. crăcáne

crăcăná vb., ind. prez. 1 sg. crăcănéz, 3 sg. şi pl. crăcăneáză

CRĂCÁN//Ă² ~e f. 1) Varietate de viţă de vie, având struguri cu boabe mari, albe sau negre. 2) Vin din astfel de struguri. /crac + suf. ~ană

A SE CRĂCĂN//Á mă ~éz intranz. (despre fiinţe) A-şi desface picioarele în lături (luând o poziţie neestetică). /Din crăcană

CRĂCÁN//Ă¹ ~e f. 1) Băţ lung, bifurcat la un capăt, având diferite întrebuinţări. 2) Ra-mă de fier, în formă de cerc, având trei picioare pe care se pune ceva la fiert; pirostrii. 3) Unealtă improvizată din trei beţe lungi, unite sus, aşezate în formă de piramidă, de care se atârnă deasupra focului un vas în care se fierbe ceva. 4) Capră de tăiat lemne. /crac + suf. ~ană