CREDINCIÓS, -OÁSĂ, credincioşi, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este demn de încredere, pe care te poţi bizui; devotat, fidel unei persoane; nestrămutat, statornic faţă de un angajament, de o idee, de o cauză. 2. Care crede în existenţa lui Dumnezeu şi se conformează practicilor religioase. – Credinţă + suf. -ios.

Credincios ≠ adulter, ateu, infidel, necredincios

CREDINCIÓS adj. 1. (BIS.) cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit, (franţuzism) devot, (înv. şi reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietos, pravoslavnic, râvnitor, bine-credincios. (Om ~.) 2. v. fidel.

credinciós adj. m., pl. credincióşi; f. sg. credincioásă, pl. credincioáse

CREDINCI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care manifestă un ataşament constant; caracterizat prin statornicie în convingeri; fidel; devotat; cinstit. 3) şi substantival Care crede în Dumnezeu. /credinţă + suf. ~os