CRÍPTĂ, cripte, s.f. 1. Construcţie subterană într-un templu antic în care se păstrau obiectele de cult, arhiva, tezaurul etc. 2. Cavou subteran, construit sub o biserică sau sub un monument. 3. Capelă subterană folosită ca loc de înmormântare sau de păstrare a relicvelor. 4. (Med.) Adâncitură mică în formă de tub, situată pe suprafaţa unei mucoase. – Din fr. crypte, lat. crypta.

CRÍPTĂ s. v. cavou.

críptă s. f., g.-d. art. críptei; pl. crípte

CRÍPT//Ă ~e f. 1) Construcţie subterană într-un templu antic (pentru păstrarea obiectelor de cult, a tezaurului etc.). 2) Boltă subterană construită sub o biserică sau sub un monument, folosită ca loc de înmormântare; cavou. /<fr. crypte, lat. crypta

CRÍPTĂ s.f. 1. Construcţie subterană în templele antice, unde se păstrau obiectele de cult, tezaurul etc. ♦ Cavou subteran, locaş de înmormântare construit sub o biserică, sub un monument; capelă funerară subterană. 2. Formaţie anatomică asemănătoare unui sac mic deschis la gură; cavitate glandulară. [< it. cripta, fr. crypte, cf. gr. kryptos – ascuns].