CROMOZÓM, cromozomi, s.m. (Biol.) Corpuscul al nucleului, purtător al caracterelor ereditare, care se formează în timpul diviziunii celulei şi care este variabil ca formă la fiecare specie. – Din fr. chromosome.

CROMOZÓM s. (BIOL.) cromozom sexual v. alozom; cromozom somatic v. autozom.

cromozóm s. m., pl. cromozómi

CROMOZÓM ~i m. biol. Element structural al nucleului celular la plante şi la animale, care deţine informaţia ereditară specifică. /<fr. chromosome

CROMOZÓM s.m. Particulă care ia naştere din nucleul unei celule în timpul diviziunii ei. [< fr. chromosome, cf. gr. chroma – culoare, soma – corp].