CURĂŢÉNIE, curăţenii, s.f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfăţişarea unei fiinţe curate sau a unui lucru curat. 2. Dereticare. 3. Purgativ, laxativ. – Curat + suf. -enie.

CURĂŢÉNIE s. 1. v. dereticare. 2. salubritate, (livr.) salubrizare. (Serviciul de ~; ~ oraşului.) 3. v. pu-ritate. 4. v. limpezime.

CURĂŢÉNIE s. v. candoare, castitate, cinste, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocenţă, integritate, laxativ, lealitate, neprihănire, nevinovăţie, onestitate, pudicitate, pudoare, purgativ, virginitate.

curăţénie s. f. (sil. -ni-e), art. curăţénia (sil. -ni-a), g.-d. art. curăţéniei; pl. curăţénii, art. curăţéniile (sil. -ni-i-)

CURĂŢÉNI//E ~i f. 1) Stare a ceea ce este curat; calitatea de a fi curat. ♢ A face ~ a deretica. 2) fig. Însuşirea de a fi curat sufleteşte; cinste; puritate; sinceritate. 3) pop. Medicament care are calitatea de a curăţa tubul digestiv; purgativ. /curat + suf. ~enie