CURÁJ s.n. Forţa morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile şi neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acţiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăţie. ♢ (Cu valoare de interjecţie) Fii îndrăzneţ, tare! nu te lăsa!; [Var.: (pop.) coráj s.n.] – Din fr. courage.

Curaj ≠ laşitate, teamă, frică

CURÁJ s. 1. bărbăţie, bravură, cutezanţă, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeţie, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanţă, (rar) cutezare, (pop. şi fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dârzie, îndrăznire, mărinimie, semeţire, (grecism înv.) taros. (Dovedeşte un mare ~ în acţiunile sale.) 2. v. vitejie.

curáj s. n.

CURÁJ² interj. (se foloseşte pentru a îmbărbăta pe cineva). /<fr. courage

CURÁJ¹ n. Trăsătură de caracter care-l caracterizează pe omul fără teamă; îndrăzneţ. Act de ~. /<fr. courage

CURÁJ s.n. Îndrăzneală, bărbăţie, vitejie, tărie de caracter. [< fr. courage, cf. it. coraggio < lat. cor – inimă].

curaj