CUTRÉMUR, cutremure, s.n. 1. Mişcare puternică şi bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarţei pământului, provocată de dislocări subterane, de erupţii vulcanice etc.; seism. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare, fior; p. ext. teamă, frică, groază; panică. – Din cutremura (derivat regresiv).

CUTRÉMUR s. (GEOL., MET.) seism, zguduială, zguduire, zguduitură, (înv.) scuturătură. (Un uşor ~ de pământ.)

CUTRÉMUR s. v. fior, groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimântare, oroare, spaimă, teroare.

cutrémur s. n. (sil. -tre-), pl. cutrémure

CUTRÉMUR ~e n. 1) Mişcare bruscă şi puternică a scoarţei pământului, cauzată de dislocări tectonice, erupţii vulcanice etc.; seism. 2) fig. Zguduire nervoasă; înfiorare. /v. a cutremura