CUVÂNTÁRE, cuvântări, s.f. Acţiunea de a cuvânta şi rezultatul ei; vorbire în public desfăşurată cu oarecare solemnitate; discurs. – V. cuvânta.

CUVÂNTÁRE s. v. discurs.

cuvântáre s. f., g.-d. art. cuvântării; pl. cuvântări

CUVÂNT//ÁRE ~ări f. Expunere oratorică făcută în faţa unui public; discurs. /v. a cuvânta