DÁUNĂ, daune, s.f. 1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). ♢ Loc. prep. În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Despăgubire. [Pr.: da-u-] – Din lat. damnum.

DĂUNÁ, dăunez, vb. I. Intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. [Pr.: dă-u-] – Din daună.

A dăuna ≠ a folosi

Daună ≠ folos

DĂUNÁ vb. 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătăţii.) 2. a păgubi, a prejudicia, a vătăma, (livr.) a leza. (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)

DÁUNĂ s. 1. v. pagubă. 2. v. prejudiciu. 3. (la pl.) v. despăgubire.

dáună s. f. (sil. dă-u-), g.-d. art. dáunei; pl. dáune

dăuná vb. (sil. dă-u-), ind. prez. 1 sg. dăunéz, 3 sg. şi pl. dăuneáză

A DĂUN//Á ~éz intranz. A cauza o daună (cuiva); a aduce daune. [Sil. dă-u-] /Din daună

DÁUN//Ă ~e f. 1) Factor care provoacă cuiva pierderi morale sau materiale 2) mai ales la pl. Pierdere (morală sau materială) cauzată cuiva; pagubă; stricăciune; prejudiciu. ♢ În ~a (cuiva) în detrimentul (cuiva); în paguba (cuiva). 3) la pl. Despăgubire pentru un prejudiciu (material). A plăti cuiva ~ele. [ G.-D. daunei; Sil. da-u-] /<lat. damnum

DÁUNĂ s.f. Stricăciune, pagubă, vătămare. ♢ În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). / pron. da-u-. / < lat. damnum].

DĂUNÁ vb. I. intr. A păgubi, a face stricăciuni; a prejudicia. [Pron. dă-u-, p.i. -nez. / < daună].