DE¹ conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de „şi“ introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul, şi de-i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ Chiar dacă. 3. (Introduce o propoziţie finală) Ca (să), pentru ca (să). 4. (Introduce o propoziţie consecutivă) Încât, că. 5. (În legătură cu „ce“, introduce o propoziţie cauzală) Fiindcă, pentru că. 6. (Introduce o propoziţie subiectivă) Dacă. ♦ Că. 7. (Introduce o propoziţie interogativă indirectă) Dacă. 8. (Introduce o propoziţie completivă directă sau indirectă) Să. 9. (Introduce o propoziţie atributivă) Are obicei de aruncă scrisorile. 10. (Introduce o propoziţie predicativă) În aşa fel încât, în situaţia să... II. (Exprimă raporturi de coordonare) 1. (Pop.: leagă două propoziţii copulative) Şi. 2. (În corelaţie cu sine însuşi, introduce propoziţii disjunctive) Sau... sau, ori... ori. III. (Introduce propoziţii optative) O, dacă...! IV. (În expr.) De ce... de ce sau de ce... de aceea..., de ce... tot... = cu cît... cu atît... – Cf. alb. d e.

DE² interj. 1. Introduce afirmaţii şi replici, exprimând: a) nedumerire, şovăială, nesiguranţă; b) resemnare; c) nepăsare faţă de cineva. Apoi de! ce să-ţi fac!; d) supărare; e) ironie. 2. (Introduce replici care exprimă o atitudine de negare sau de dezaprobare) Ia te uită, asta-i acum. [Var.: (1, reg.) dă, (2, pop.) dec interj.] – Onomatopee.

DE³ interj. Exclamaţie cu care se îndeamnă caii la mers. – Onomatopee.

DE⁴ prep. I. (Introduce un atribut) 1. (Atributul exprimă natura obiectului determinat) Spirit de iniţiativă. Vinde ţesături de cele mai noi. ♦ (În titlurile de nobleţe) Ducele de Burgundia. 2. (Atributul exprimă materia) a) (Materia propriu-zisă din care este confecţionat un lucru) Făcut din... Căsuţa lui de paiantă. b) (Determinând un substantiv cu înţeles colectiv, atributul arată elementele constitutive) Compus din... Roiuri de albine. 3. (Atributul arată conţinutul) Care conţine, cu. Un pahar de apă. 4. (Atributul exprimă un raport de filiaţie) Un pui de căprioară. 5. (Atributul arată apartenenţa) Crengi de copac. 6. (Atributul arată autorul) Un tablou de Ţuculescu. 7. (Atributul determinând substantive de origine verbală sau cu sens verbal, arată:) a) (Subiectul acţiunii) Început de toamnă; b) (Obiectul acţiunii) Constructor de vagoane. 8. (Atributul exprimă relaţia) În ce priveşte. Prieten de joacă. 9. (Atributul arată locul) a) (locul existenţei) Care se găseşte (în, la), din partea... ♢ (În nume topice) Filipeştii de Pădure; b) (punctul de plecare în spaţiu) Plecarea de acasă; c) (atributul exprimă concomitent şi natura obiectului determinat) Aer de munte. 10. (Atributul arată timpul) Care trăieşte sau se petrece în timpul..., care datează din... Plănuiau amândoi viaţa lor de mâine. ♢ Loc. adj. De zi cu zi = zilnic. 11. (Atributul arată provenienţa) Cizme de împrumut. 12. (Atributul arată destinaţia obiectului determinat) Sală de dans. 13. (Atributul reprezintă termenul care în realitate este determinat de calificativul precedent) Primi o frumuseţe de cupă. ♢ Loc. adj. Fel de fel de... = felurite. II (Introduce un nume predicativ) 1. (Numele predicativ exprimă natura obiectului determinat) Cine e de vină? ♢ Expr. A fi de... = a avea... Suntem de aceeaşi vârstă. ♦ (Numele predicativ arată materia) Făcut din... Haina e de tergal. ♦ (Numele predicativ exprimă apartenenţa) Era de-ai noştri. 2. (Predicatul nominal, alcătuit din verbul „a fi“ şi un supin, exprimă necesitatea) E de preferat să vii. III (Introduce un complement circumstanţial de loc) 1. (Complementul arată locul de plecare al acţiunii) Din locul... (sau dintr-un loc). Se ridică de jos. 2. Complementul arată locul unde se petrece acţiunea) În, la. IV (Introduce un complement circumstanţial de timp) 1. (Complementul arată momentul intiţial al acţiunii) Începând cu... De mâine. 2. (Complementul arată timpul în care se petrece acţiunea) La, cu ocazia... De Anul Nou merg la mama. 3. (Leagă elemente de acelaşi fel care se succedă în timp) După, cu: a) (în construcţii cu funcţiune de complement circumstanţial de timp) Zi de zi. An de an; b) (în construcţii cu funcţiune de complement circumstanţial de mod) Fir de fir; c) (în construcţii cu funcţiune de complement circumstanţial de loc) Casă de casă = (în toate casele, pretutindeni); d) (în construcţii cu funcţiune de complement direct) Om de om (= pe toţi oamenii); e) în construcţii cu funcţiune de subiect) Trece spre miazănoapte nor de nor. 4. (Complementul are sens iterativ) A văzut filmul de trei ori. V. (Introduce un complement circumstanţial de cauză) Din cauza... ♦ (Complementul este exprimat prin adjective) Din cauză că sunt (eşti etc.) sau eram (am fost etc.)... Şi plângeam de supărată. VI. (Introduce un complement circumstanţial de scop) Pentru. Roşii de salată. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la supin) Ca să..., pentru a... VII (Introduce un complement circumstanţial de mod) 1. (În loc. adv.) De fapt. De bună seamă. 2. (Complementul arată cantitatea, măsura) Uşă înaltă de trei metri. ♦ (Complementul arată mijlocul de schimbare, de cumpărare sau de vânzare) În schimbul a..., cu..., pentru... 3. (Complementul are şi sens consecutiv; în loc. adj. şi adv.) De moarte = îngrozitor, teribil. De minune = admirabil. De mama focului = cu mare intensitate, în gradul cel mai înalt. 4. (Complementul determină un adjectiv sau un adverb la gradul pozitiv) Aud cât se poate de bine. ♦ (Determinând un adverb la gradul comparativ, complementul exprimă gradul de comparaţie) Mai presus de toate îmi place muzica. VIII. (Introduce un complement circumstanţial de relaţie) În ce priveşte, cât despre, privitor la...: a) (complementul determină un adjectiv) Bun de gură; b) (complementul determină o construcţie folosită ca termen de comparaţie) De iute, e iute ca focul; c) (complementul determină un verb) De foame aş răbda, dar mi-e somn. IX. (Introduce un complement de agent) Aceste adunări se convocau de sindicatul întreprinderii. X. (Introduce un complement indirect) 1. (După verbe) S-a apropiat de mine. 2. (După expresii verbale ca „e bine“ si după interjeţii ca „vai“) Pentru. ♢ Expr. A fi ceva (sau a nu fi nimic) de cineva (sau de capul cuiva) = a avea o oarecare valoare (sau a nu avea nici una). 3. (După verbe ca „a lua“, „a lăsa“ etc.) Ca, drept. M-a luat de nebun. 4. (În legătură cu construcţii distributive) Pentru. S-au împărţit câte trei cărţi de om. 5. (După adjective ca „vrednic“, „demn“, „bucuros“, etc.) Bucuros de oaspeţi. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la infinitiv) Capabil de a învăţa. XI. (În construcţii cu funcţiune de complement direct) 1. (Complementul are sens partitiv) Ceva din, o parte din... Învăţăm de toate. 2. (Complementul este exprimat printr-un subiect) În ce priveşte, cu. Am terminat de scris. ♢ Expr. A avea de (+ supin) = a trebui să..., a voi... 3. (Pop.; înaintea unui verb la infinitiv) A încetat de a plânge. 4. (În imprecaţii) Bat-o Dumnezeu de babă. XII. (În construcţii cu funcţiune de subiect) 1. (Pop.; Construcţia prepoziţională are sens partitiv) Scrie cu arginţel, Că de-acela-i puţintel. 2. (Subiectul este exprimat printr-un verb la supin) E uşor de văzut. XIII. 1. (Face legătura dintre numerale cardinale şi substantivele determinate) a) (după majoritatea numeralelor cardinale de la 20 în sus) O mie de lei; b) (după numeralele cu valoare nehotărâtă, ca „zeci“, „sute“ etc.) Mii de fluturi mici albaştri; c) (în structura numeralelor cardinale de la 20.000 în sus, înaintea pluralului „mii“) O sută de mii. 2. (face legătura dintre articolul adjectival „cel, cea“ şi numeralul ordinal, începând de la „al doilea“, „a doua“) Celui de-al treilea lan. XIV. Element de compunere, formând cuvinte care se scriu împreună, locuţiuni care se scriu în două sau mai multe cuvinte. 1. În adverbe sau locuţiuni adverbiale, ca: deasupra, dedesubt, de aceea, de cu seară etc; 2. În prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale, ca: despre, dintre, dinaintea, de dindărătul etc. 3. În conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale, ca: de cum, de când, de vreme ce, deoarece etc. 4. (Rar) Formează substantive, adjective şi verbe, ca: decurge, dedulci, demâncare, deplin. – Lat. de.

DE⁵ pron. rel. invar. (Pop.) Care, ce. Omul de-l văzuşi. – Et. nec.

DE pron. v. care, ce.

DE conj. v. când, dacă.

DE prep. 1. (arată conţinutul). (Un pahar ~ apă.) 2. (temporal) cu, după. (Zi ~ zi.) 3. (local) în. (O trece ~ partea cealaltă a drumului.) 4. (arată scopul) pentru. (Plantă ~ sămânţă.) 5. (arată scopul) ca, drept, pentru, spre. (~ încercare; ~ exemplu.) 6. (arată natura, provenienţa) din. (Făină ~ porumb; masă ~ brad.) 7. (arată obiectul) (înv.) pregiur. (Avea grijă ~ oaspeţi.) 8. (arată obiectul) despre. (E vorba ~ el.)

DE conj. 1. (condiţional) dacă. (Doar ~ n-ar veni astăzi.) 2. (consecutiv) că, încât, (înv. şi pop.) cât. (Gemea ~ îţi era mai mare mila.) 3. (temporal) dacă. (~ va fi să plec ...) 4. (completiv) să, şi. (Stai ~ mă aşteaptă.)

de conjcţ., prep., pr. invar.

de/dec interj.

de/dec interj.

DE³ interj. 1) (se foloseşte pentru a exprima o atitudine de neîncredere, nedumerire, şovăială, nepăsare etc.) De, ce să faci. 2) (se foloseşte pentru a îndemna caii la mers). /Onomat.

DE² prep. 1) (exprimă un raport calificativ, indicând apartenenţa, calitatea, provenienţa, timpul, locul, originea, destinaţia, posesorul etc.) Un pahar de apă. Voce de bărbat. O felie de pâine. Moară de vânt. Maşină de spălat. Lucru de mână. Schimb de păreri. Coleg de clasă. Gazetă de perete. 2) (exprimă raporturi circumstanţiale, indicând modul, timpul, locul, cauza, scopul etc.) Se face de ruşine. A plecat de ieri. Pleacă de acolo. Lucrează de ieri. A repetat de mai multe ori. Bun de glume. Bun de vânzare. 3) (exprimă raporturi completive, indicând obiectul, agentul unei acţiuni) Are de lucru. S-a aflat de el. Este demn de laudă. 4) (serveşte drept indice al supinului) De vândut. De legănat. De învăţat. 5) (exprimă raporturi spaţiale, indicând locul situării dincolo de un oarecare obiect) S-a uitat de după uşă. A apărut de după deal. 6) (exprimă raporturi temporale, indicând momentul iniţial) A veni de cu zori. Culcatul de cu seară... 7) (exprimă raporturi de agent) Aceste obiecte au fost confecţionate de către ţărani. 8) (exprimă raporturi spaţiale, indicând locul situării) S-a sculat de la masă. A plecat de la oraş. 9) (exprimă raporturi temporale, indicând momentul iniţial) Este un an de la balul de absolvire al liceului. 10) (exprimă raporturi spaţiale, relevând locul situat în imediată apropiere de ceva sau de cineva.) S-a dus de lângă casă. Livada de lingă sat. 11) (exprimă raporturi spaţiale, indicând locul de la suprafaţa unui obiect) A strânge recolta de pe câmp. Fructele de pe copac. 12) (exprimă raporturi temporale, indicând momentul iniţial cu o anumită aproximaţie) S-a eliberat de pe la amiază. 13) (exprimă raporturi relaţionale, indicând obiectul de referire) Secţia agricolă de pe lângă Guvernul Moldovei. 14) (exprimă raporturi locative, indicând locul de dincolo de ceva) Veşti de peste hotare. 15) (exprimă raporturi locative, indicând locul cu o anumită aproximaţie) Au apărut de prin alte localităţi. Oameni de prin părţile Orheiului. 16) (exprimă raporturi temporale, indicând momentul iniţial cu o anumită aproximaţie) Lucrează de prin luna august. 17) (exprimă raporturi spaţiale, indicând locul dintre mai multe obiecte) Spaţiul de printre clădiri. 18) (exprimă raporturi calificative limitative, indicând momentul final) Sforţările de până acum. 19) (exprimă raporturi calificative limitative, indicând un oarecare fapt ce constituie o limită) Situaţia social-politică de până la război. 20) (exprimă raporturi spaţiale, indicând locul situat mai jos de ceva sau de cineva) A fost scos de sub maşină. /<lat. de

DE¹ conj. 1) (exprimă un raport condiţional) Dacă; în caz că. De voi prinde a cânta, munţii toţi s-or legăna. 2) (exprimă un raport concesiv) Cu toate că; deşi. 3) (exprimă un raport completiv) Că. Se întâmplă de pleacă mai înainte. 4) Şi. Pleacă de-ţi fă datoria. 5) Ori. De plecăm, de nu plecăm, rămâne totul neschimbat. /cf. alb. de

de ce nu exista acest cuvant in dex? nu e romanesc? dex e complet? multa vreme de acum incolo nu!

de baza care pătrunde în adâncul problemei dar atingând si temele adiacente sau colaterale

de vasile alecsandri

de necombatut

de la cuvantul francez: desobligent,e suparator, iritant remarci dezoblijente: remarci suparatoare, iritante facute la adresa cuiva

de ce nu ati pus pe site definitia de la boson?

de ce

[de preferinta o sursa matem. – tavi] ansamblul (multimea) valorilor unei functii (rezultatelor); exemplu: multimea variabilelor unei functii se numeste domeniu, iar valorile luate de functie formeaza multimea numita codomeniu

De la grecescul „akedĂï

De ce nu acceptati cuvantul FAX ..il folositi de 50 de ani si nu vreti sa-l scrieti in dictionar ! Care este explicatia? ... orice ati zice ..tot nu v-as intelege! Il foloseste intreaga lume ...numai RomĂ?nii nu vor ..probabil ca au motul prea mare ! sau sunt prea prosti? (nu pe dumneavoastra vĂ? jignesc , ci pe cei care participĂ? la „facerea dictionarului oficial“)

(de rev./sursă – tavi) CORHĂNÍ, corhănésc, vb. IV. Tranz. A se ocupa cu corhănitul. [DOOM 2]

(de rev./în contrad. cu DER – tavi) LÉTE subst. (Reg.) Timp liber, linişte. (et. nec.) [DEX, la îndelete]

de la penis

de foi de caiet mare[dex].

De aceeasi natura, rasa, origine, clasa sociala; de acelasi gen

de la centrala (centrala termica, hidrica, subcentrala termica, subcentrala hidrica, etc..)

de proasta calitate

de obicei, folosit in cadrul juridic;semnifica obligativitatea de a savarsi anumite actiuni;exemplu:dispozitii oneratve

De neuitat – din italiana. G. Calinescu foloseste acest adjectiv in „Istoria Literaturii Romane“

de neimpartit