CÁRE pron. interog.-rel. I. (Pronume relativ; are rol de conjuncţie, ca element de legătură între propoziţia regentă unde se află numele căruia îi ţine locul şi propoziţia subordonată). 1. (Introduce propoziţii atributive) Cartea pe care trebuia să ţi-o aduc am pierdut-o. ♢ (Introduce propoziţii atributive circumstanţiale) a) (Cu nuanţă finală) Să ia călăuză din sat, care să le arate drumul. b) (Cu nuanţă condiţională) Ce holeră ar fi aceea care i-ar lăsa neatinşi pe oamenii mei? 2. (Cu valoare de pronume demonstrativ) Cel ce, cine; acela..., ce... ♦ (Cu sens neutru) Ceea ce. ♢ Loc. conj. După care = după aceea. Care va (sau vra) să zică = ceea ce înseamnă, prin urmare. 3. (Cu valoare de pronume nehotărât) a) Fiecare. Le porunci să meargă care pe unde va putea. ♢ Expr. (Să) nu care cumva = nu cumva să... Nu care cumva... ? = (oare) nu cumva... ? b) (în corelaţie cu sine însuşi exprimă ideea de opozitie sau de distribuţie) Unul... altul, acesta... acela..., parte... parte... ♢ Expr. Care (mai) de care = unul mai mult (sau mai tare) decât altul, pe întrecute. II. (Pronume interogativ, folosit pentru a afla despre cine sau despre ce este vorba ori în ce fel se prezintă o fiinţă sau un lucru) Care n-a înţeles întrebarea? ♢ (Introduce propoziţii interogative indirecte) L-a întrebat care îi place mai mult. ♢ Expr. Care alta? = ce altceva? Care pe care? = care din doi e mai tare? ♢ (Cu valoare de adjectiv interogativ) Care om nu ţine la viaţa lui? [Gen.-dat. sg. m. căruia, f. căreia, gen.-dat. pl. m. şi f. cărora; (când are valoare de adjectiv interog.-rel.) gen.-dat. sg. m. cărui, f. cărei, gen.-dat. pl. m. şi f. căror. Nom. sg. m. şi: (înv.) carele; nom. pl. m. şi f. şi: cari] – Lat. qualis.

CÁRE pron., adj. 1. pron. v. cine. (~ vine la mine?) 2. adj. v. ce. (~ vânt te-a adus pe aici?) 3. pron. ce, (pop.) de. (Cei ~ priveau.)

CÁRE pron. v. cine, fiecare, fiecine, oricare, oricine, orişicare, orişicine.

CÁRE conj. v. cum.

cáre adj. m., g.-d. cărui; f. sg. cáre, g.-d. cărei; pl. m. şi f. cáre, g.-d. căror

cáre pr. m., g. (al) căruia absolut sau postpus, d. cărui antepus al căruia; f. sg. cáre, g. (al) căreia absolut sau postpus, al cărei antepus, d. căreia; pl. m. şi f. cáre, g. (al) cărora absolut sau postpus, al căror antepus, d. cărora

CÁRE² pron. rel. (se foloseşte pentru a indica un obiect neidentificat) Ce. Câinele ~ latră nu muşcă. ♢ ~ va să zică prin urmare. Să nu ~ cumva nu cumva să. /<lat. qualis

CÁRE¹ pron. interog. (se foloseşte pentru a obţine informaţii despre un obiect necunoscut) ~ carte?, ~-i acolo? ♢ ~ alta? ce altceva? ~ pe ~? cine din doi va reuşi? /<lat. qualis

care contine grupari OH, hidroxil.

Care lucreaza fara sa isi ia bani.De obicei este obligat sa faca ceva de superiori lui.

Care determina o placere sexuala.

care nu poate fi sters, de nesters

„Care tine de o anumita tara sau regiune“ Comentariu: In opinia mea, in definitia actuala oferita de DEX, criteriul formarii in regiune este excesiv. Daca ar fi asa, bulgarii (de pilda) n-ar putea fi autohtoni (din Bulgaria) pentru ca ei, ca populatie migratoare, nu s-au format in sudul Dunarii.

care nu cantareste mult, care nu are putere, usor de digerat, frugal, referitor la dispozitie : „ma simt lejer“; superficial, putin important, care nu e grav; din olandezul „leeg“ – gol, referitor la o nava neincarcata, deci usoara preluat la randul lui din germana „lehr“ usor,

care stirneste risul, desi pastreaza un aer de seriozitate, poznas

care nu este abil, celui care ii lipseste o capacitate fizica sau mintala, handicapat

care poate fi edificat, construit, zidit

care il sug muierile si le fut barbatii

care este sustenabil, adică bun

care este

care preamareste o idee,un eveniment , un erou

care preamareste o idee,un eveniment , un erou

care preamareste o idee,un eveniment , un erou

care dureaza; care rezistă.

care atrage atentia

care chinuieste pe altii din placerea de a-i vedea suferind

care nu ridica praful

care atrage atentia; prosexie=atentie

care tine de lichidul cefalorahidian.injectie intratecala.injectarea unei substante in lichidul cefalorahidian prin punctie la nivel lombar, printr+un cateter.

care se poate aclimatiza, care se poate adapta la un mediu nou

Care apartine aheilor, privitor la ahei.

care descrie ceva sau pe cineva printr-o negatie, prin ceea ce nu e mai degraba, decat prin ceea ce e.

Care poate fi impaturit (din fr. rabattable vezi Le Grand Dictinnaire Terminologique, etc).

care se stabileste la un nivel

care ironizeaza, care nu ia in serios

care poate fi sustinut, sprijinit;de ajutor

care este impotriva clerului

care poate fi futut

care apare intr-un teritoriu din cauza locale (despre boli)

Care pastreaza acelasi sens in orce context.

Care este plasat dedesubt. Lat. supra-jacens, supra-jacentis

Care inspira repulsie, dispret; josnic, netrebnic, mizerabil.

care nu este sau nu poate fi pretuit, apreciat, calculat; incalculabil; foarte pretios, foarte valoros; inestimabil. Face de care cineva simte o afectiune deosebita, foarte scump, foarte drag.

Care irita, care supara, care intarata' enervant, agasant.

cáre pron. – 1. Pron. relativ: mîndra care-mi place (Popular Jarnik). – 2. Pron. inter. propriu-zis sau cu funcţie adj.: spune, bade, adevărat, pentru care m-ai lăsat? (Popular Reteganul), în care pat vrei să dormi? (I.Teodoreanu). – 3. Cel care (pron. dem., prin eliminarea antecedentului): care-a fost voinic mai mare, acum e legat mai tare (Popular Jarnik) – Care (mai ) de care. – Care pe care. – Care ... care. – Care cumva. – La care, drept care. – Care va să zică. – 4. Fiecare (pron. indef.): să spuie care orice ştie (A. Pann). – 5. Fiindcă, pentru că (funcţie de conj.) Cu această folosire, înv. sau pop., pare a proveni din folosirea rel. fără prep. la cazurile oblice. Aşa cum Gr. Alexandrescu a putut scrie fiii Romîniei care tu o ai cinstit (unde care = pe care), Neculce scrisese Înainte au arătat-o împăratului, care s-au mirat şi împăratul (unde care = de care). De aici sensul pe care l-am semnalat: pusesem de gînd ... să las prăvălia, care nu mai poate omul de atîtea angarale (Caragiale). – Mr. care, cari, megl. cari, istr. cǫre. Care, m. şi f.; gen. cărui(a), f. cărei(a); pl. care (var. cari, fără justificare), g. căror(a). Formele cu a paragogic se foloseşte numai cu funcţie pronominală. Formele art. carele, f. carea, pl. carii, sînt înv. Lat. qualis (Cipariu, Gram., 264; Puşcariu 290; Candrea-Dens., 262; REW 6927; DAR); cf. it. quale, prov., port. qual, fr. quel, sp. cual. Comp. careşi, pron. (înv., cel ce; fiecare), cu -şi, ca însuşi, cineşi; careva, pron. indef. (cineva, oarecare), cu -va, ca cineva; fiecare, pron. indef. (fiecare; oricare), cu fie; nicicare, pron. indef. (nici unul, nimeni); niscare (var. niscai, niscaiva; istr. muşcǫrle), adj. indef. (vreunul), cu nuş, forma abreviată de la nu ştiu, ca în nuş ce s-a făcut (după Puşcariu 1175, direct din lat. nescio quales); oarecare, adj. indef., cu oare; oricare (var. vericare), adj. indef., cu ori.

care apartine doctrinei lui Ptolemeu

care se pliaza

care o bate in cap la greu, care isi face copiii marinari, in principiu unu care o ia la laba. Daca extindem, unu care o freaca, adica o da de gard..

1. Care favorizează transformarea materiilor nutritive în ţesuturile vii. 2. Un steroid înrudit cu testosteronul care favorizează producţia de proteine.

care este deschis incomplect

care are în vedere numai o parte dintrun ansamblu, numai un aspect, un caz, o situaţie: „diferitelor viziuni parţializatoare asupra fenomenului lingvistic li se poate opune viziunea integralistă“. CE (De la parţial)

care livreaza, tine de livrare

care tinde spre unitati intregi

cáre¹ pr. int. m. şi f., sg. şi pl.; g. sg. independent/postpus m. cắruia, f. cắreia ( A căruia dintre ei este casa?/În casa căruia ai intrat?); antepus (al, a, ai, ale) m. cắrui, f. cắrei (În a cărui casă ai intrat?); d. sg. m. cắruia, f. cắreia (Căruia dintre ei i-ai dat?): g. pl. independent/postpus cắrora, antepus (al, a, ai, ale) cắror; d. pl. m. şi f. cắrora

cáre² pr. rel. m. şi f., sg. şi pl.; g. sg. antepus (al, a, ai, ale) m. cắrui (0mul în a cărui casă am intrat), f. cắrei; postpus m. cắruia (Omul în casa căruia am intrat), f. cắreia; d. sg. m. cắruia, f. cắreia; g. pl. antepus m. şi f. (al, a, ai, ale) cắror, postpus cắrora; d. pl. m şi f. cắrora

cáre³ adj. pr. m. şi f., sg. şi pl.; g.-d. sg. m. cắrui (Cărui om i-ai spus? Casa cărui om este asta?); f. cắrei; pl. g.-d. m. şi f. cắror