DEFINITIVÁRE, definitivări, s.f. Acţiunea de a definitiva şi rezultatul ei; (rar) definitivat. – V. definitiva.

DEFINITIVÁRE s. 1. finisaj, finisare. (~ unei lucrări.) 2. titularizare. (~ în învăţământ.)

definitiváre s. f., g.-d. art. definitivării; pl. definitivări

DEFINITIVÁRE s.f. Acţiunea de a definitiva şi rezultatul ei. ♦ Ansamblul lucrărilor necesare pentru amenajarea părţii carosabile a unui drum în vederea modernizării acesteia. [< definitiva].