DEFINITIVÁ, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post. – Din definitiv.

DEFINITIVÁ vb. 1. a finisa. (Şi-a ~ romanul.) 2. a titulariza. (A ~ pe cineva în învăţământ.)

definitivá vb., ind. prez. 1 sg. definitivéz, 3 sg. şi pl. definitiveáză

A DEFINITIV//Á ~éz tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A aduce la o formă definitivă; a face să capete formă finală; a finisa. 2) (persoane) A numi definitiv (într-un post sau într-o funcţie); a confirma; a întări. /Din definitiv

DEFINITIVÁ vb. I. tr. A da formă definitivă. ♦ A stabili definitiv pe cineva într-un post. [< definitiv + -a].