DEGETÁRIŢĂ, degetariţe, s.f. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Degeţel-roşu. – Degetar + suf. -iţă.

DEGETÁRIŢĂ s. 1. v. degetar. 2. v. degeţel-roşu.

degetáriţă s. f., g.-d. art. degetáriţei; pl. degetáriţe

DEGETÁRIŢ//Ă ~e f. 1) Plantă erbacee veninoasă, cu flori galbene, care creşte prin păduri; degeţel. 2) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori roşii-purpurii, cu punctaţii în interior, din care se extrage digitalină; degeţel-roşu. /degetar + suf. ~iţă