DELEGÁ, delég, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acţiona ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituţii. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare.

DELEGÁ vb. v. autoriza.

delegá vb., ind. prez. 1 sg. delég, 3 sg. şi pl. deleágă

A DELEGÁ delég tranz. (persoane) 1) A însărcina cu o delegaţie. 2) A numi temporar responsabil de efectuarea sau de organizarea unor lucrări. /<fr. déléguer, lat. delegare

DELEGÁ vb. I. tr. A împuternici pe cineva cu dreptul de a acţiona (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegaţie cuiva. ♦ A transmite prin delegaţie (o autoritate, o putere, o creanţă etc.). [P.i. delég, se conjugă ca lega. / < fr. déléguer, cf. lat. delegare].