DEPENDÉNŢĂ, dependenţe, s.f. Situaţia de a fi dependent; stare de subordonare, de supunere. – Din fr. dépendance.

Dependenţă ≠ autonomie, independenţă, neatârnare, suveranitate

DEPENDÉNŢĂ s. aservire, atârnare, subordonare, supunere, (livr.) servitute. (Stare de ~ a unui popor.)

dependénţă (situaţia de a fi dependent) s. f., g.-d. art. dependénţei; pl. dependénţe

DEPENDÉNŢĂ f. 1) Situaţie de dependent. 2) Relaţie reciprocă; reciprocitate; corelaţie. [G.-D. dependenţei] /<fr. dépendance

DEPENDÉNŢĂ s.f. 1. Situaţia de a fi dependent; stare de subordonare; atârnare, supunere. 2. (Mat.) Faptul că diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (La pl.) Ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizează efectuarea unor operaţii de înzăvorâre pe liniile de cale ferată. ♢ Dependenţa drumului = ansamblul lucrărilor şi al instalaţiilor accesorii ale unui drum. [Cf. fr. dépendance].

dependenţa-- gasiti voi