DEREGLÁ, deregléz, vb. I. Tranz. şi refl. A face să iasă sau a ieşi din regimul normal, din funcţionarea normală; a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica. – Din fr. dérégler.

A deregla ≠ a regla

DEREGLÁ vb. v. defecta.

dereglá vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. deregléz, 3 sg. şi pl. deregleáză

A SE DEREGL//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A ieşi din funcţiune; a nu mai funcţiona normal; a se strica; a se defecta; a se deteriora; a se avaria. /<fr. dérégler

A DEREGL//Á ~éz tranz. A face să se deregleze; a strica; a deteriora; a avaria; a defecta. /<fr. déregler

DEREGLÁ vb. I. tr., refl. A (se) deranja din funcţionarea normală, a ieşi sau a face să iasă din regimul normal; a (se) strica, a (se) defecta. [< fr. dérégler].