DEFECTÁ, defectez, vb. I. Refl. (Despre mecanisme, aparate, maşini etc.) A avea un defect (1) sau o defecţiune, a nu mai funcţiona; a se strica. ♦ Tranz. A produce un defect (1) la o maşină, la un aparat, la un mecanism etc. – Din defect.

A defecta ≠ a repara

DEFECTÁ vb. a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a ~.)

defectá vb., ind. prez. 1 sg. defectéz, 3 sg. şi pl. defecteáză

A SE DEFECT//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A căpăta un defect; a ieşi din funcţiune; a nu funcţiona normal; a se deteriora; a se strica; a se deregla; a se avaria; a degrada. /Din defect

A DEFECT//Á ~éz tranz. (sisteme tehnice) A face să se defecteze; a strica; a deteriora; a deregla; a avaria. /Din defect

DEFECTÁ vb. a trada, a dezerta

DEFECTÁ vb. I. tr., refl. (Despre un mecanism, un motor etc.) A produce sau a avea un defect, a (se) strica. [< defect].