|
|
deruta. 11 rezultate gasite
DERUTÁ, derutez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai ştie ce să facă sau încotro să o apuce; a dezorienta, a zăpăci. – Din fr. dérouter.
DERÚTĂ, derute, s.f. Stare de zăpăceală, de dezorientare. – Din fr. déroute.
A deruta ≠ a îndrepta, a orienta
DERÚTĂ s. v. dezorientare.
DERUTÁ vb. v. dezorienta.
derutá vb., ind. prez. 1 sg. derutéz, 3 sg. şi pl. deruteáză
derútă s. f., pl. derúte
DERÚT//Ă ~e f. Stare de zăpăceală, de dezorientare. /<fr. déroute
A DERUT//Á ~éz tranz. A face să-şi piardă siguranţa în modul de a acţiona; a aduce în stare de zăpăceală; a zăpăci; a dezorienta. /<fr. dérouter
DERUTÁ vb. I. tr. A zăpăci, a încurca; a dezorienta; a înşela. [< fr. dérouter].
DERÚTĂ s.f. Zăpăceală, dezordine; dezorientare. [Cf. fr. déroute].
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
