DESCOTOROSÍ, descotorosesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) degaja, a (se) elibera, a scăpa de cineva sau de ceva care supără, care incomodează; a (se) dezbăra. – Des¹- + cotorosi.

DESCOTOROSÍ vb. 1. v. debarasa. 2. a se debarasa, a scăpa, (fig.) a se curăţa. (S-a ~ satul de un trândav.) 3. v. dezbăra.

descotorosí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descotorosésc, imperf. 3 sg. descotoroseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. descotoroseáscă

A SE DESCOTOROS//Í mă ~ésc intranz. A reuşi să se elibereze de ceva sau de cineva care incomodează; a se dezbăra; a scăpa; a se debarasa. /des- + a cotorosi

A DESCOTOROS//Í ~ésc tranz. A face să se descotorosească. /des- + a cotorosi