DESFIINŢÁ, desfiinţez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenţie etc. – Des¹ + [în]fiinţa.

A desfiinţa ≠ a înfiinţa, a întemeia

DESFIINŢÁ vb. 1. v. anula. 2. v. aboli. 3. a anula, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricţie de circulaţie.) 4. a suprima. (A ~ un post.) 5. v. dizolva. 6. v. li-chida. 7. a distruge, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur şi simplu totul în calea lui.)

desfiinţá vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. desfiinţéz, 3 sg. şi pl. desfiinţeáză

A DESFIINŢ//Á ~éz tranz. 1) A face să înceteze existenţa; a dizolva. 2) (legi, contracte, decrete, convenţii) A declara nul printr-o dispoziţie oficială; a abroga; a aboli; a anula; a revoca. [Sil. -fi-in-] /des- + a [în]fiinţa

DESFIINŢÁ vb. I. tr. A face ceva să nu mai existe; a distruge, a nimici. [Pron. -fi-in-. / după înfiinţa].