|
|
destoinicie. 4 rezultate gasite
DESTOINICÍE s.f. Însuşirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusinţă. – Destoinic + suf. -ie.
DESTOINICÍE s. 1. v. capacitate. 2. v. îndemânare.
destoinicíe s. f. (sil. -stoi-), art. destoinicía, g.-d. destoinicíi, art. destoinicíei
DESTOINICÍE f. Caracter destoinic; demnitate. [Art. destoinicia; G.-D. destoiniciei; Sil. -ci-e] /destoinic + suf. ~ie
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
