DETERMINÁRE, determinări, s.f. Faptul de a determina. ♦ (Concr.) Cuvânt sau propoziţie care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziţii cu care este în legătură, fiind subordonate acestora. – V. determina.

DETERMINÁRE s. 1. v. provocare. 2. creare, pricinuire, producere, provocare, stârnire. (~ unei stări de ...) 3. v. condiţionare. 4. v. calculare. 5. definire, precizare, stabilire. (O atentă ~ a proprietăţii metalelor.) 6. v. stabilire. 7. v. complinire.

determináre s. f., g.-d. art. determinării; pl. determinări

DETERMINÁRE s.f. Acţiunea de a determina şi rezultatul ei; condiţionare, cauzare. ♦ Operaţie logică inversă generalizării, prin care se trece de la noţiuni mai generale la noţiuni mai puţin generale. ♦ Precizare a conţinutului unui cuvânt sau al unei propoziţii cu ajutorul unui determinant. [< determina].